Noi te lăsăm în pace, Vera, să-ți trăiești nebunia, dar lasă-ne și pe noi să te admirăm – de la exteriorul tău frumos, până la fiecare slovă din versurile tale!
LA MULȚI ANI, OM FRUMOS!
„Lasă-mă în vria vieții” este un volum tulburător de poezie confesivă, în care Vera Catan își plămădește versurile din lumină, zbucium, iubire și toamne. Poezia ei nu e doar lirism — e mărturisire. Fiecare poem este un strigăt tăcut, o întrebare șoptită, o amintire țesută cu fir de dor și speranță.
Volumul se construiește ca o călătorie interioară: de la tandrețea iubirii trăite cu intensitate, la vulnerabilitatea sufletului în fața pierderii, până la redescoperirea sacrului în detaliile vieții. Toamna, cu simbolurile ei de fragilitate și frumusețe efemeră, devine laitmotivul unei melancolii fertile.
Autoarea scrie cu sinceritate dezarmantă, fără podoabe inutile. Limbajul este simplu, dar nu simplist — poeziile ei curg ca o spovedanie a unei femei care a trăit, a iubit, a pierdut, dar n-a încetat niciodată să simtă. Imaginarul poetic e bogat în metafore senzoriale: „mirosul ploii după caniculă”, „zâmbetul tatălui în trandafirii sădiți”, „o frunză care dansează cu vântul” — toate devin purtătoare de sensuri adânci, aproape mistice.
Volumul este și un elogiu adus rădăcinilor — casa părintească, mama, satul, fântâna, plăcintele cu poalele-n brâu. Vera Catan reușește să unească sacralitatea vieții de zi cu zi cu metafizica întrebărilor esențiale.
Vera nu scrie versuri – ea le trăiește. Le visează, le alintă, totodată ne alintă și pe noi, cititorii, când ne propune să savurăm poezia. O carte în care fiecare cititor își poate regăsi propria frunză, propria teamă, propria iubire.
Vera, ești de o frumusețe și eleganță deosebită. Rămâi așa.
Trimite prietenilor: