De vorbă cu Emilia Burca, profesoară de limba franceză, autoare a 3 romane fantastice, mamă a doi copii.

– Cum ați ales profesia, ce v-a determinat să fiți profesoară de limba franceză ?

– Ca să fiu sinceră, visam să devin traducătoare de limba franceză. Dar după absolvirea facultății m-am întors acasă, tatăl decedase și nu puteam să o las pe mama singură.

– Într-un roman de-al dumneavoastră linia de subiect este despre doi refugiați, care au inventat o programă, prin intermediul căreia oamenii pot reveni în tinerețe sau copilărie pentru a repara greșelile sau alege alt drum. Care ar fi cotitură ceia, pe care ați omis-o în tinerețe și ați vrea acum să schimbați direcția?

– Pe tot parcursul vieții trebuie să facem alegeri care ne influiențează soarta.Cred că nu există om care nu ar dori să se întoarcă la una din răspântiile la care s-a poticnit alegând nu acea cărare.

– Cum e să citești în original scriitorii clasici francezi ?

– E fantastic! Nu voi enumera scriitorii francezi care îmi plac mai mult, fiindcă îmi plac toți. Totuși „Le Petit Prince” și „Terre des hommes” de Antoine de Saint-Exupéry sunt cărțile mele de căpătâi. E impresionant să descoperi cum evoluează limba franceză citind scriitori contemporani. Există tendința tristă de a neglija unele timpuri gramaticale compuse, cum ar fi „Le Subjonctif” și „Le Passé Simple”, care dau un anumit farmec acestei limbi.

– Cărțile dumneavoastră sunt scrise în franceză, apoi traduse în limba română. Vorbiți franceza mai bine ca limba natală?

– Mai bine zis, vorbesc franceza la fel de rău ca și limba natală. Glumesc. Adevărul este că aflându-mă de mulți ani în Franța, citesc mult în limba franceză. Deaceea îmi vine mai ușor să-mi exprim gândurile în această limbă.

– Cum v-a găsit editura franceză, eu știu că scriitorii care au un nume în RM ar fi fericiți să intereseze o editură din Europa.

– Nu avusesem de gând să trimit manuscrisul la vreo editură franceză. L-am publicat pe Kindle Amazon, un site destinat autorilor auto-editori. Peste câteva luni am primit propunerea de publicare de la editura Le Lys Bleu.

– Ce anume vă face să scrieți cărți fantastice ? E ceva greu de întâlnit la scriitorii noștri.

– Îmi place să visez la o lume mai perfectă. Sau poate e un mijloc de a evada într-o realitate creată de mine. Dar paralel încerc să fac o reflecție psihologică asupra naturii umane. O prietenă franceză mi-a spus după ce a citit romanul că l-ar numi mai degrabă poveste filozofică.

– Cum e viața unui intelectual basarabean în Franța?

– Un intelectual basarabean care a trăit la țară și care pe lângă munca intelectuală trebuia să mai lucreze la cote, să crească păsări de casă și animale, care putea doar să viseze la vreun hobby, venind în Franța își dă seama că după ce și-a încheiat ziua de muncă, poate dispune de timpul liber după bunul său plac. Mergem la cinema, la teatru sau pur și simplu hoinărim prin Paris. Sau, mai des – tolănită pe canapea cu o carte în mână.

– Aveți legătură cu diaspora? Cine pune umărul atunci când vă este greu?

– Da, am legătură cu diaspora. Am prieteni, nu mulți, dar știu că pot conta pe ei. O am alături pe fiica mea, Dana. Datorită ei manuscrisele mele au devenit romane. Începusem a scrie, așa, într-o doară, câteva pagini și i le-am citit. I-a plăcut și nu mi-a mai permis să mă opresc. Câteva colege de facultate sunt aici, la Paris, ne întâlnim cu mare drag, povestim, ne amintim de Moldova. Iar faptul că cunosc limba franceză mă ajută foarte mult, pot să citesc, să ascult, să comunic, să-mi rezolv problemele administrative.

– Ați scris două romane. Sunt deja în două limbi, editate la Paris și la Iași. Care ar fi tema următorului roman și în ce limbă va fi publicat?

– Următorul roman ” Pribegii virtuale”, va fi editat la fel în limbile română și franceză. Este un roman deja dat la editură și foarte curând va vedea lumina zilei. Ca și în cel precedent, am încercat să meditez asupra naturii omului, să analizez relațiile interumane, impactul emoțiilor trăite în copilărie asupra psihologiei personalității de-a lungul vieții. Ca să plonjez în adîncul conștiinței și a personalității omului, am recurs la invenția făcută de unul din personaje. Cu ajutorul acestei invenții oamenii își trăiau virtual viața așa cum și-ar fi dorit. Îmi vine greu să dau o explicație concretă de ce anume am scris așa. O fac intuitiv. La început este o ideie care mocnește în mintea mea. Iar mai apoi eroii mei prind viață și mă grăbesc seara după muncă la ei, știu că mă așteaptă și am senzația că îmi sugerează ce să scriu mai departe.

– Când veți prezenta romanele dumneavoastră cititorilor din Republica Moldova?

– Sper să ajung spre primăvară la Chișinău, unde voi prezenta romanele PRIBEGII VIRTUALE și REVELAȚIA/CĂDEREA ÎNGERULUI.

– Eu vă doresc împliniri, pace și liniște sufletească, noi cărți deosebite, uimiți-ne!

– Vă mulțumesc !