Străinul din mine

Povestea cuprinsă în paginile acestei cărți reflectă pe de o parte iminența implacabilului destin uman, iar pe de altă parte forța absolută a individului în depășirea fatalității iremediabile. Protagoniștii romanului urmăresc asumarea propriei vieți prestabilite și, totodată, depășirea limitelor personale, aparent irevocabile. Nervul scriiturii pulsează în miezul acestui paradox. Descoperind aici fascinanta istorie a lui Victor Zubco, se va constata faptul că momentele unei vieți, chiar dacă la suprafață par perfect întâmplătoare, sunt regizate de la nivelul unui loc la care omul nu are acces, dar care trebuie să existe de vreme ce o viață capătă o coerență atât de mare.

Subiectul romanului, recurent în lumea contemporană, îl introduce pe cititor în clarobscurul unei vieți de refugiat – un parcurs excepțional

Emilia Burca. Străinul din mine 5 marcat deopotrivă de „lumini și umbre”, „urcușuri și coborâșuri”, bucurii și tristeți, speranțe și decepții. Interesul față de problema alienării sociale a refugiaților s-a născut probabil dintr-o durere persona-lă a scriitoarei. Fiind originară din Republica Moldova și stabilită de ceva timp în Franța, Emilia Bur-ca a trăit sentimentul de înstrăinare la fel de intens ca și personajele sale. Relevând suferințe aparent insignifiante, autoarea surprinde cele mai subtile frământări ale refugiaților, trezind astfel un spectru larg de emoții armonizate: frică, dezamăgire, dure-re, îngrijorare, mândrie, euforie...

În ansamblu, cartea expune parcursul unui grup de refugiați din momentul în care se stabilesc în țaragazdă până la obținerea vizei de reședință. Pe acest fundal se construiesc două linii de subiect principale. Mai întâi, privirea naratorului cercetea-ză istoria de viață a lui Victor Zubco și a părinților săi, apoi trece în primplan drama adolescentină trăită de Paul. De fapt, subiectul nu este liniar, exisă mai multe trasee epice care se intersectează în car-te, de aceea narațiunea amintește structura unui puzzle.

Romanul e conceput cu extraordinare cascadorii de idei, cu mijloace dramatice, cu destine variat construite, cu personaje contrastante – creionate prin intensificarea maximă a trăsăturilor de caracter (bun vs. rău, puternic vs. slab). Efectele puternice de contrast scot în relief o tipologie nouă a personajului – cea a refugiatului.

6 Emilia Burca. Străinul din mine

Fără niciun orgoliu auctorial, scriitoarea urmărește destinele personajelor sale cu multă compasiune și cu un angajament de neclintit. De remarcat că eroii săi se caracterizează printr-un spirit puternic, căruia îi lipsește cu desăvârșire indiferența. De exemplu, Victor Zubco, o persoană cu caracter nobil și cu o pricepere ieșită din comun, stă în fruntea refugiaților asemenea lui Moise. Aceștia din urmă, fiind oameni pașnici și blânzi, îl urmează cu toată încrederea.

Evenimentele desprinse din cotidianul unui grup de oameni simpli și, totodată, simpatia pentru caractere excepționale în rolurile principale justifi-că încântarea cititorului aflat în fața acestei panorame, ce reprezintă doar un fragment dintr-o vastă experiență a lumii în termeni de suferință, trădare, iubire și solidaritate. Întrucât acuitatea intelectuală a autoarei înregistrează multe aspecte definitorii ale societății actuale (fenomenul migrației masive, minoritățile sexuale, multi- și interculturalismul, globalismul, digitalizarea, efectele Internetului), cartea poate servi drept pretext pentru un început de frescăsocială, dar și pentru un veritabil scenariu de film.

Narațiunea impresionează nu doar prin finețea observației și veridicitatea subiectului, dar și prin luciditatea desăvârșită ce va încânta generații de-a rândul. Printre temele fundamentale abordate se numără: dragostea, credința, condiția umană, viața și moartea, relația părințicopii. În același timp, au-

Emilia Burca. Străinul din mine 7 toarea cultivă poziționări estetice față de problematica societății contemporane: expatrierea, realitatea virtuală, bullying-ul ș.a. În felul acesta, cartea deschide căi de interes către diferite categorii de cititori (sociologi și psihologi; critici și istorici literari; adolescenți și maturi). Pentru cititorul obișnu-it, romanul se parcurge ca o poveste captivantă, cu momente de mare tensiune epică. Pentru cititorul inițiat, romanul ar deveni copleșitor prin neutralitatea cu care înregistrează palpitațiile unui destin de excepție. Există, de asemenea, un strat de semnificații care se adresează cititorului interesat de problematica morală și existențială. În fine, romanul este interesant pentru oricine este preocupat de literatura română contemporană.

Textul întrețese elemente de roman realist, social, de anticipație, polițist și bildungsroman. Accentul este pus pe tramă și întâmplări, mai puțin pe descrieri amănunțite. Prin aceste determinări textuale și estetice se reușește să se provoace, să se întrețină și să se satisfacă permanenta curiozitate a cititorului. Atitudinea de așteptare este alimentată prin introducerea informațiilor complementare și a personajelor noi. În felul acesta, prin multiplicarea centrelor de interes, cititorul este angajat activ în reconstituirea lanțului evenimențial.

Discursul are alura alertă a fabulei, culminând într-o morală de efect scontat: „Dacă facem ceea ce vrem în viață, vom regreta după aceea că am fost

8 Emilia Burca. Străinul din mine egoiști. Și dacă facem ceea ce trebuie, putem regreta că nu am făcut ceea ce ne-am dorit” (p. 77).

Un aspect cu totul particular al narațiunii Emiliei Burca este localizarea povestirii într-un spațiu universal, care se extinde asupra întregii lumi. Dacă coordonata timpului se subînțelege din context, atunci localizarea spațială este mai puțin palpabi-lă. Spațiul este construit prin intermediul opoziți-ei: țaramamă vs. țarăgazdă. Vraja indeterminării spațiale se țese treptat în procesul lecturii încât dă impresia că povestea se desfășoară într-un spațiu magic, comun pentru fiecare dintre noi.

Chiar dacă construcția originală a romanului denotă munca unui prozator cu stil aparte, autoarea nu intenționează să livreze un set de abilități narative, pentru Emilia Burca acestea sunt doar un mijloc, iar scopul este acela de a transpune în conștiința cititorului colectiv un model de comportament etic.

În general, narațiunea Emiliei Burca se fundamentează pe codul moral. Atât în primul său roman, Revelația: codul ADN nu mai este o taină; Căderea îngerului (2022), cât și în Străinul din mine autoarea construiește un adevărat sistem de moralitate, bazându-se în primul rând pe credință. Se va observa că între romanele sale există o relație intimă indispensabilă. Ceea ce le unește este perspectiva futuristă a scriitoarei asupra luptei dintre Bine și Rău. Așa se explică faptul că protagoniștii romanelor sale sunt mereu în căutarea unor solu-

Emilia Burca. Străinul din mine 9 ții salvatoare. Georges, din Revelația: codul ADN nu mai este o taină; Căderea îngerului, creează un virus pozitiv ce corectează codul ADN, ajutând astfel oamenii să se vindece de orice maladie. Igor, din Străinul din mine, creează un joc video destinat celor mistuiți de remușcări și regrete. Transferându-i într-o lume imaginară, jocul i-ar ajuta să-și retrăiască viața așa cum și-ar fi dorit-o. Așadar, Emilia Burca pune la îndemână o unealtă nouă pentru cercetarea individului, deoarece acțiunile virtuale pot spune multe despre trăirile și intențiile acestuia. Totodată, romanul atenționează cu privire la necesitatea implementării unui set de reguli de conduită în spațiul virtual.