Infidelul

Despre Infidelul (o istorie adevărată): 1. Un roman 16+; 2. Un roman integru, diferit de toate aparițiile de la Chișinău, pentru că e un roman cu două finaluri, cititorul având libertatea de a alege pe cel cu care rezonează cel mai mult; 3. Epilogul romanului e scris de Vladislav, protagonistul care, prin mesajul său, vine să confirme veridicitatea istoriei pe care a trăit-o și a decis să o povestească lumii prin penița mea; 4. Fiecare capitol poartă numele unei emoții sau calități umane, pe care le posedă sau le descoperă Vladislav; 5. E un roman despre valorile create de umanitate – familie, iubire, fidelitate – și care ajung să fie distruse tot de oameni și devenite absolut lipsite de importanță; 6. Este un roman despre lupta dintre propriile convingeri și cele impuse de societate, e despre veșnicul conflict dintre bărbați și femei; 7. E și despre fuga de sine, despre trădare, despre viclenia femeii care știe să manipuleze un bărbat cu lucruri mult prea simple: sexul și mâncarea; 8. Cred că romanul va bulversa din nou opinia publică și va fi unul la fel de căutat, ca și #femeia de la poarta închisorii; 9. Romanul Infidelul (o istorie adevărată) vine să răspundă la una dintre cele mai importante întrebări pe care ne-o punem toți: se schimbă sau nu oamenii? 10. Sunt absolut convinsă că, lecturând romanul, fiecare va avea ce învăța și, cu siguranță, va schimba mult filosofia de viață a celor care îl vor răsfoi. Iar Vladislav s-ar putea să ajungă de la eroul blamat, la cel mai îndrăgit personaj al romanelor mele. Ileana Rusu, autoarea

1. Jocul. Începutul - Ați putea să mă ajutați să îmi aleg o cămașă? Poate și niște blugi mai potriviți… Roșcata cu ochii căprui și-a dat seama că rugămintea îi este adresată ei și își ridică puțin capul de la perechea de pantofi pe care o examina. Își aruncă privirea spre bărbatul care se afla la doar un metru de ea și îi răspunse fără să se gândească, dar cu multă amabilitate: - Bineînțeles. Ce modele v-ar interesa în mod special? Că văd aici mai multe faine. - Să zicem că cele din stocul cu reduceri. Magazinul era plin de lume. Odată la trei luni, organiza câte un black friday și pentru că avea prețuri accesibile pentru toate buzunarele, în special pentru cei cu un venit mediu, cumpărătorii intrau și ieșeau cu sacoșe din materiale textile. Acestea puteau fi observate pe străzile orașului, în supermarketuri, în troleibuze, prin parcuri, purtate pe umeri sau pur și simplu alunecând peste picioarele trecătorilor. Se ofereau gratis la orice cumpărătură, fie că procurai un sacou, un pulover sau, pur și simplu, o pereche de șosete sau pijamale. În acea zi de sfârșit de august domina o îmbulzeală decentă. Mai era și sâmbătă după amiază și cei intrați să cheltuiască bani nu se grăbeau să iasă. Măsurau tricouri, își potriveau blugi din stofă subțire, își combinau cămășile atârnate în rânduri, apoi făceau câte o pauză, discutau între ei, își alegeau marfa care li se potrivea și se îndreptau alene spre casă cu portofelul pregătit. Bărbatul venise singur. Își făcuse un tabiet din a-și procura haine noi de îndată ce se shimba anotimpul și aici găsea totul de ce avea nevoie – de la chiloți până la adidași. Hainele purtate un sezon erau aruncate sau transformate în simple bucăți de cârpă pe care le folosea pe la muncă. Cu excepția pieselor vestimentare de brand. Acelea erau aranjate cu grijă pe umerașe și îmbrăcate cu ocazii speciale. Nu era nici snob și nici obsedat de țoale scumpe, dar îi plăcea să arate bine și știa că prima impresie contează. Așa că avea puse într-un sertar aparte o pereche de chiloți roșii și câteva perechi de șosete albe, iar cămașa, alba și ea și dintr-o stofă de calitate uimitoare, adusă tocmai de prin Germania, era tot timpul parfumată și pregătită pentru a fi purtată la vreo discuție cu vreun comanditar mai bogat, mai capricios și care credea în aparențe. Look-ul 3

era completat de un ceas de mână impunător și un portofel din piele maro, o pereche de blugi aproape mulați și niște adidași comozi, dar și ei destul de scumpi pentru a reuși să devină omul primei impresii. Folosea de ani de zile un parfum extrem de scump, care îl descria perfect – un pic strident, cu note dulci – și puținii oameni care îl cunoșteau îl puteau simți de departe după mirosul pe care îl răspândea în jur și urma lăsată de aroma de mii de lei. Aplica, în acest context, un truc ce îl ajuta să nu treacă neobservat ori, mai degrabă, “neadulmecat”. Își dădea cu o picătură din lichidul aromatizat exact în “gaura cu minciuni”, situată chiar în ceafă. Învățase această manevră de la o cunoștință mai veche, un evreu miliardar, și avea efect de fiecare dată. Era una dintre stratagemele seducției, pe care o respecta cu strictețe și chiar devenise o parte din el. Acea sâmbătă nu era o excepție. Fusese la discuții cu o doamnă plină de botox și de bani, care își dorea renovarea penthouseului doldora de lux, în care arareori își făcea apariția fostul soț de care divorțare și de pe urma căruia se pricopsise cu ditamai avere, luase un avans destul de bunicel șiși zise că e momentul să se alinte un pic. Roșcata i-a atras atenția din prima. Sigur pe sine, învăluit de flerul de mii de lei combinat cu feromoni, el își planificase atacul încă dinainte de a intra în magazin. O țintise cu ochii lui de un albastru perfect și aștepta momentul potrivit pentru a o aborda. Evident că avea nevoie și de hainele după care venise. Altădată, pregătit să își testeze apariția pe orice femeie, dar atunci zarurile fuseseră aruncate din timp. Femeia i-a ales câteva cămăși și în timp ce el le întorcea de pe o parte pe alta, gândul zburându-i însă în altă parte, îl analiza. Nu purta verighetă, dovadă că e liber și disponibil. Nici înalt, nici scund, cu umerii lați, bine făcut, barbișonul aranjat, părul la fel, arăta a bărbat de milioane. Vocea-i un pic moale, zâmbetul șiret, priviri exacte. Hm... Ar putea fi candidatul perfect! - O aleg pe asta, zise el, arătându-i una în carouri albastre și verzi. - Îmi place alegerea, i-a răspuns ea și, rămasă la ideea cu pretendentul ideal, îi zâmbi. - Aș vrea să vă fac cinste cu o cafea, dacă nu sunteți ocupată. - Doar un pic, să merg la casă să îmi achit pantofii. 4

- Haideți că mergem împreună. Trecuse de miezul nopții. Ventilatorul din apartamentul roșcatei pompa fără vreun rezultat aer rece. Căldura de afară acaparase toate obiectele din casă – patul, masa, televizorul, raftul de cărți de psihologie, covoarele, fotoliul, ușa deschisă vraiște, șifonierul, pantofii noi, sticla de vin, lumânarea aproape arsă, cele două pahare și cele două perne, cearșaful mototolit, plapoma subțire, farfuria cu cașcaval feliat, ceasul, portofelul din piele maro, chiloții roșii... Și șosetele albe din picioarele bărbatului.