Îmi spune Olga Căpățînă, m-am născut în anul 1955 în satul Lencăuți, Ocnița, la malul Nistrului. Prima mea călătorie la Paris a fost în 2001, când am fost invitată la Salonul Internațional de Carte, unde a fost prezentată cartea mea „Colind afgan”.
Am emigrat peste trei ani. Se născuse nepotul meu, Nicușor, și am vrut să-i fiu alături. Am ratat multe la viața mea și nicidecum nu puteam rata copilăria nepotului.
După școala din sat, am ales să urmez facultatea de filologie pentru că mi-au plăcut cărțile, mi-a plăcut să citesc. Mama îmi zicea: „Nu citi atâtea cărți, nu vei fi ministru. Miniștrii au copii lor. Învață ceva ce-ți va fi util.”
Util ar fi fost tot ce puteam învăța de la mama, pentru că le știa pe toate: ce și cum se face pentru casă, dar nu am învățat nimic. Am făcut așa cum am vrut eu. Pentru că asta sunt – o femeie care face ce vrea, cum vrea și când vrea. Nu am vrut să fiu profesoară de literatură. Deși am făcut studii la Institutul Pedagogic din Bălți, nu am lucrat nici o zi în școală. În militărie nu am mers pentru că îmi plăcea să fiu militar: ce știam eu despre militărie? Nimic. La Comisariatul Militar se plătea de două ori mai mult decât jurnaliștilor de la Radio-Moldova. De asta am lăsat radio-ul pentru Comisariat. Apoi am lăsat armata pentru jurnalism. Apoi am lăsat Moldova pentru Franța.
Asta am vrut? Nici nu m-am gândit vreodată. Dar am lucrat pentru că asta îmi aducea bani și-mi permitea să trăiesc eu și familia mea. Un lucru greu, dar destoinic. Mi-a plăcut. Lucram noaptea. 14 bolnavi în secție, care mă așteptau în fiece seară să le vorbesc, să îi ajut, să-i mângâi cu o vorbă bună, cu o atingere pe frunte. Să nu le fie frică să plece singuri… Atitudinea unui lucrător medical față de un bolnav poate fi ultima impresie lăsată unui om despre oameni.
Cu anii dai la o parte tot ce-ți încurcă să fii fercit. Și dacă o femeie este fericită, ea este frumoasă. Eu nu am nevoie de haine, de încălțăminte, poșete, blănuri sau aur. Am nevoie de oameni frumoși și simpli. Am nevoie să ajut animalele, să am câini în casă, pisici. Ei mă fac fericită. Cu ei am inspirație. Eu pictez, iar pisica cea albă s-a cuibărit lângă mine. Elly, cățeaua, doarme pe canapea, dar din când în când deschide ochii și privește, nu cumva să ies din atelier și să o las singură. Garry, cățelul roșcat, a pus capul pe spatele lui Frosi, motanul cel alb, și doarme dus. Ce mai poți vrea de la viață? Mă trezesc odată cu primele raze și ies la plimbare cu doi câini superbi.
Cu cât mai multă dragoste – cu atât mai multe cărți scrise cu dragoste. Nu pot termina romanele cu tristețe. Trebuie să fie o lumină care ne-ar arăta că totul va fi bine, că viața e frumoasă. Pictez, apoi brodez, apoi scriu, când termin un roman, parcă se rupe ceva acolo, în suflet, el râmâne cumva pustiu, atunci mă apuc să împrăștii culori pe pânză, le adun cu cuțitul și le transform în flori. Uneori mi-e dor de versuri și încerc să le înșir pe hârtie. Iar cineva din superbii mei prieteni le cântă, fie Valy Boghian, fie Tatiana Turtureanu.
Cartea mea „UN CAFÉ ET UN BRIN DE CAUSETTE” este despre soarta unei femei care a trecut prin multe dificultăți, despre dragoste și război. În orice roman eu ating subiectul războiului: fie Cel De-al Doilea Război Mondial, fie războiul din Afganistan sau, de multe ori, războiul din Transnistria. Despre femeile care au trecut prin război cu demnitate. Demnitatea e ceva foarte important pentru mine. Pentru că așa m-au învățat părinții. Nu este prima mea carte în limba franceză, sper că nici ultima. Aștept să-mi sosească cărțile cu povești pentru copii, apoi și o carte cu versuri în franceză.
Și dacă tot am pomenit despre femei, a fi femeie nu ne neapărat înseamnă a fi frumoasă după standardele impuse de cineva. Respect mult acele femei care reușesc că meargă pe pantofi cu toc, să aibă o siluetă de milioane, să poarte bijuterii. Eu pot fi frumoasă de două – trei ori pe an, în rest este istovitor și foarte greu să te ții de siluetă, să ai grijă de riduri, să poți merge pe tocuri.
Născută într-un sat din Nordul Moldovei, astăzi Olga Căpățînă locuiește în Paris și este poetă, scriitoare și pictoriță. Romanele ei au fost traduse în rusă, engleză și franceză și se vând cu succes în toată lumea. A scris peste 15 cărți, printre care poezii și basme pentru copii, colecții de versuri pentru maturi și cele mai frumoase romane despre dragoste, război, dor de casă și imigrare.
Traducătoare, jurnalistă în zonele de conflict din Afganistan, Turkmenistan, Transnistria și Kamchatka, Olga Căpățînă este membră a Unii Scriitorilor și Uniunii Ziariștilor Profesioniști din Moldova și România și intră în TOP 10 cei mai citiți autori din Republica Moldova.
În tinerețe aveam un scop: să-mi cresc destoinic copii. Să le dau carte și susținere în toate. Aveam și un exemplu – părinții mei, care au crescut patru fete. Ei ne-au îndrumat spre universități și ne-au ajutat să creștem copiii. Când ai copii, nu te gândești la greutăți, treci peste toate de dragul lor. Dar și acum, când sunt în vârstă, am și eu un sprijin, și speranța e încă vie – nu degeaba am trecut prin câmpul cu spini: acum în curtea casei mele cresc trandafiri. În prezent am același scop: să fiu fericită și sănătoasă. Să scriu un roman despre omenie. Să pictez ceva frumos. Să brodez în panglică și perle. Să mai salvez un câine sau o pisică. Să ajut oamenii bolnavi de cancer. Să mă bucur de soare, de rouă, de mirosul liliacului. E simplă aritmetica mea.
Drama războiului absurd e augmentată de faptul că e trăită de o femeie, cu mult mai sensibilă decât orice altă ființă. Evitând, prin ficțiune, formula romanului-document, istoric, autobiografic, confesional etc., Olga Căpățână reușește a crea o autentică experiență existențială, complexă, în împrejurări istorice singulare, într-un tărâm apocaliptic, exotic, rigid, un infern din pietre și nisip, cu o cultură și obiceiuri total străine omului european.
Versurile poetei Olga Căpățînă denotă doar sinceritate: și atunci când eroina lirică este îndrăgostită, și atunci când inima ei sângerează alături de cei căzuți în masacrul de la Nistru, și acolo departe, în Afganistan, astfel, că multele clipe de inspirație îi vor fi paralele cu activitățile desfășurate în cadrul Asociației de binefacere sau când scrie despre destinul de astăzi al Basarabiei și al basarabenilor ajunși la o răscruce a destinului istoric
Istoria familiei Dobre este istoria locuitorilor acestui spațiu presărat cu obstacole, personajele Olgăi Căpățână reprezentând ipostaze … Dobreniieste o carte rară care abordează un subiect aproape inexistent în literatura română. Cu atât mai mult trebuie citite.
Aflate în dialog stilistic și tematic, romanele Olgăi Căpățână, Vreau acasă și Dincolo de beznă alcătuiesc o frescă socială - o panoramă a tuturor frământărilor existențiale pe care le-au trăit și continuă să le trăiască moldovenii dintre Prut și Nistru. Perioada transpusă artistic pune în lumină crochiurile mai multor generații la rând, care s-au perindat de la jumătatea secolului trecut încoace.
Dragostea de viață și de semeni este mesajul și energia care ghidează scrisul Olgăi Căpățână, chiar dacă autoarea revine obsedant, cu fiecare carte la tema războiului. Autoarea își construiește minuțios personajele, dezvăluindu-le identitățile fie prin felul de a se comporta, fie prin ample inserții în conștiința acestora. Atunci când recurge la a doua modalitate, reușește să proiecteze adevărate crize de conștiință.
Am surprins în o frază neobișnuită pentru lector - „o femeie este datoare cu o fericire” și m-am întrebat: Cu cât poate fi datoare o femeie-poet pentru societate, pentru umanitate? Probabil că e datoare, în primul rând, cu suferirea la cotele cele mai de vârf a sentimentelor omenești, a trăirii cu acea intensitate a jalei și a bucuriei. Spre aceste noțiuni ar vrea să tindă poezia Olgăi Căpățînă pe care o propun cititorilor noștri de vers, îndrăgostiților de rimă, de candoare, de confesiune, împătimiților de credință și speranță.
Puțini se apucă să scrie despre război dacă nu au fost martori măcar la o scenă reală de luptă. Mai puțini îndrăznesc să îl facă subiect de creație. Când se apucă să scrie despre război, Olga Căpățână are un mare avantaj față de alți autori de ficțiuni militare, ea a văzut îndeaproape fața lui hâdă.
În palmaresul scrierilor semnate de Olga Căpățână, romanele lansate în 2021 sunt irepetabile. Noi perspective, procedee artistice și, bineînțeles, noi istorii de viață se decroșează de la nivel narativ, din lumea fictivă, și se metamorfozează în trăiri și experiențe ale cititorului.
Orice aș spune despre omul și scriitoarea Olga Căpățână se înscrie imediat în forma unui exercițiu de admirație. Pentru că despre Olga Căpățână se poate vorbi doar cu admirație. Pentru că este o doamnă foarte frumoasă și vrei imediat să-i semeni. În mijlocul oricărei adunări pare persoana cea mai importantă, cea mai naturală și mai cordială. Luciul ochilor ei albaștri e cel pe care îl capătă luna, dimineața devreme, când întârzie să lase cerul, de frică să nu-i strice poezia. Ca niște petale de crin abia înflorit este zâmbetul ei purpuriu. Pasul îi este ferm ca și faptele. Imediat ce îi reperezi figura, simți o nestăvilită dorință să-i cunoști secretul. Vrei să rezonezi cu ea, să te umpli de freamătul, de dârzenia și optimismul ei. Numai că nu îți iese, deoarece așa cum este Olga Căpățână poate fi doar Olga Căpățână.
Intră în rubrica Alege cartea ta, click pe titlul care ți-a plăcut sau pe butonul Cumpără cartea și intră pe pagina cărții. Aici vei găsi toate detaliile. Selectează varianta Audio sau Text. Dacă dorești, poți asculta sau citi o mostră gratuită, adică câteva fragmente gratuite din cartea pe care ai selectat-o, ca să te convingi că într-adevăr ai făcut alegerea corectă :) Ți-a plăcut ce ai ascultat/citit? Perfect! Apasă pe butonul Cumpără, achită cu cardul cartea și o poți citi sau asculta cartea direct pe site. Dacă dorești, o poți primi pe email.
Imediat după ce selectezi cartea dorită, se va deschide pagina cu opțiunea de plată. Poți achita online, cu cardul bancar. E simplu și sigur. Confidențialitatea datelor e garantată.
Desigur! Cărțile Olgăi Căpățînă, în format tipărit, se găsesc în rețeaua Librarius din Moldova și în librăriile din România și Rusia, dar și în Franța. Cărțile în rusă și franceză pot fi, de asemenea, cumpărate aici, pe site, în formă audio sau text în format electronic.
Родина Добре з лівого берега Дністра: війна 1992-го проходить через село і через рідних. Премія Спілки письменників.
Дівчина з Кишинева, військова справа й Афганістан, що змінює все.
Бабуся, від’їзд і Париж: три покоління жінок і любов, що тримає їх разом.
Село Мережени, де в кожного є прізвисько — і все життя від нього не втекти.
Віра їде далеко й дізнається, скільки коштує слово «дім». Роман про від’їзд і тугу.
Фреска Молдови після 1991 року — пара до роману «Хочу додому».
Доля жінки, яка пройшла крізь війни й вистояла. Книжка французькою мовою.
Коротка проза про людей у чужій війні: авіація, Афганістан, вибір без виходу.
Вірші про любов, самотність і час. Поезія для дорослих.
Роман про кохання, яке приходить несподівано. Видання українською мовою.
Кохання під час війни: молдавська родина у вирі конфлікту. Видання українською.
Роман про кохання, якого не мало бути. Видання російською мовою.
Італійське видання роману про Париж і несподіване кохання.