
Ольга Кепецине немов без зусиль переносить на папір стани, почуття, враження й створює з них захопливі картини. Теми віршів звичайні, можна сказати загальнолюдські: кохання, природа, історія, місця дитинства, мати, батько, діти — усі вони по черзі виходять на сцену й грають свою роль. Але з’являється й незвичайне — той особистий відбиток, та власна манера, в якій авторка веде нас туди, куди кличе її натхнення. То на берег Дністра, де вона побачила світ і куди вкарбовано найнезабутніші миті дитинства, то в глибину власного серця, яке співає свої радощі й печалі з рідкісною силою.
Cu drag, despre dragoste Volumul de față, cu care Olga Căpățînă ne îmbie la o nouă bucurie a sufletului izvodite din puterea magică a cuvintelor, cred că este definitoriu pentru orizontul liric al autoarei și reprezintă o treaptă superioară a creației sale. Antrenată în orchestrarea cuvintelor în diverse arii lingvistice (rusa și franceza îi sunt nu doar familiare, ci chiar dătătoare de satisfacții literare, în fiecare publicând mai multe cărți), dar și în mai multe genuri publicistice (interviu, reportaj, eseu) ori beletristice (este și o remarcabilă prozatoare), Olga Căpățînă lasă impresia (tran)scrierii cu ușurință a unor stări, sentimente, impresii, etc și creării unor captivante tablouri cu sprijinul acestora. Temele poemelor sunt obișnuite, generalvalabile am putea spune. Iubirea, natura, istoria, locul copilăriei, mama, tata, copiii etc își fac rând pe rând loc, pentru a urca în scenă și ași juca rolul. Dar apare și neobișnuitul, adică acea amprentă personală, maniera proprie în care autoarea ne poartă cu sine acolo unde o îndeamnă Inspirația. Ea ne duce când pe malul Nistrului, unde a văzut lumina zilei și a încrustat cele mai de neuitat clipe ale copilăriei, când în adâncul propriei inimi, care își cântă bucuriile și amărăciunile cu pregnantă emoție. Spun și „amărăciunile” fiindcă întreaga carte, deși dedicată iubirii, este străbătută de o nedisimulată tristețe, cea mai evidentă fiind aceea că glia natală nu e încălzită de soarele unității de neam, că poporul îi este vitregit de cursul istoriei și că prea des 5
acesta îmbracă haina suferinței. Dar tristă e și trecerea ireversibilă a timpului, învolburând în ea totul și estompând totul. Însă, clipele primei iubiri nu pot fi uitate! Pentru a le reînvia, poeta invocă uneori divinitatea: „Dragostea mea cea dintâi, curată, De la malul Nistrului lin, Neprihănită, nesărutată, Întoarcemio, Doamne, Ca peo cupă cu vin.” (Rugă nocturnă...) Alteori se lasă prinsă în mrejele amintirilor, parcă ar visa cu ochii deschiși, retrăind clipe ce nu ar fi vrut să se sfârșească vreodată. „Dispareun sfert de veac și iară Sunt tânără cu plete pânla brâu Mănec în ochii tăi can mare Tu pasărentrun lan de grâu.” (Amintiri) Ceea ce cred eu că imprimă întregului volum notă distinctă este latura meditativlirică de ansamblu. Bunăoară, în poezia „Mamei”, versurile „Și deatâta bunătate /Dealul ți se urcăn spate”, dincolo de frumusețea imaginii, duc cu sine chintesența felului de a fi nu doar al omului bun, reprezentat de mamă, ci a românului în general. În același registru putem trece poemul „Amurg de primăvară”, un model de esențializare metaforică, de factură bacoviană: „Mie frig de parcă aerul deafară În mine cade, zace. Mie frig. Această primăvară În toamnă mă preface:” 6
Firește, alegerea textelor și punerea unor accente nu pot fi decât subiective. Am preferat doar câteva dintre cele ce produc emoții chiar la o parcurgere fugară. Cititorul poate fi de acord sau poate avea alte păreri. Deseori am întâlnit iubitori de literatură care au descoperit un mesaj profund întrun poem care mie mi se părea că abia salva ideea de poezie, sau invers. Important este faptul că acum avem dea face cu un volum care, închinat preponderent dragostei ca sentiment fundamental al omului, încântă fără niciun dubiu. De fapt acesta este farmecul real al poeziei. Iar Olga Căpățînă are harul de a il imprima cu prisosință în poemele cuprinse în această carte, pe care se vede că a zămislito cu mult drag. Firiță CARP
Оберіть книжку, відкрийте її сторінку з коротким описом. Прочитайте або послухайте розділ безкоштовно — щоб переконатися, що відірватися вже не вийде.
Визначилися з книжкою? Оберіть формат — друкована, електронна чи аудіо — і натисніть «У кошик».
Після оплати книжку можна читати або слухати просто на сайті чи отримати її на пошту. Перевірте, що адресу електронної пошти вказано правильно.
Între frumos si simplu, între aceste limpezi noțiuni s-ar putea încadra firesc versurile poetei Olga Căpățână, aceasta carte pe care o ții în mâini, cititorule, este a treia prezență editorială de poezie a Dumneaei. Destinul poetei, născută în nordul Basarabiei, e mai deosebit decât al celorlalte poete de la noi: Universitatea, munca de ziaristă la Radio, mai apoi înrolată benevol în serviciul militar, curaj care o va determina să accepte plecarea în absurdul malaxor din Afganistan, unde, răstimp de optsprezece luni a executat funcții de ofițer superior, fiind pe rând și soră de caritate, și traducător, si plutonier, reușind în acest răstimp să-și păstreze un moral și o demnitate de care, în asemenea condiții, cer obligatoriu curaj, răbdare și îndrăzneală, de care puține femei ar putea da dovadă. Versurile poetei Olga Căpățână denotă doar sinceritate: și atunci când eroina lirică este îndrăgostită, și atunci când inima ei sângerează alături de cei căzuți în masacrul de la Nistru, și acolo departe, în Afganistan, astfel, că multele clipe de inspirație îi vor fi paralele cu activitățile desfășurate în cadrul Asociației de binefacere sau când scrie despre destinul de astăzi al Basarabiei și al basarabenilor ajunși la o răscruce a destinului istoric: Îndură-te de neamul meu Și ține-l, Doamne, în ceasul greu, Cum fiul tău a îndurat Fără prihană și păcat. Durerea altuia nu doare, Chiar dacă moare lângă noi, Această crudă nepăsare Ne duce fii la război... Marele francez Balzac scria la timpul său: „Nu trebuie oare să fi simțit totul pentru a reda totul? Și a simți puternic nu înseamnă a suferi? Iată de ce poeziile nu se nasc decât după grele domenii ale gândirii pentru și în societate… Versurile trebuie să fie semințe care să încolțească în inimi; a simți puternic înseamnă a suferi.” Dar sufletu-mi ne-mpăcat Mereu ceva îmi cere: Ba-i fericit și încântat, Ba moare de durere... Ambianța dintre suferință și încântare, dintre dragoste și ură, dintre refuz și dorință, dintre bine și rău, dintre beznă și lumină, dintre liniște și dezastru, dintre demnitate si lipsa acesteia, dintre entuziasm și deziluzie va fi surprinsă în majoritatea poeziilor semnate de poeta noastră. Într-un Bocet pentru cei căzuți Olga Căpățînă se va adresa mamelor suferinde și noi vom fi alăturea de strigătul ei îndurerat: Strigă-le durerea, mamă – Ca și țara ești sărmană: S-audă din hat în hat Cei, ce-oriunde ne-au vândut, Cei, ce-întruna ne-au prădat... Inegală în ceea ce scrie, Olga Căpățână este inegală cu ea însăși, anumite trepte ale trăirii lirice rămânând încă nedepășite. Domină în poezia Dumneaei Dragostea și Credința nesfârșită numai în Bine și în Frumos, numai în Iubire și Speranță. Dragostea mea cea dintâi, curată, De la malul Nistrului lin, Neprihănită, nesărutată – Întoarce-mi-o, Doamne, Ca pe-o cupă de vin! Am surprins în o frază neobișnuită pentru lector - „o femeie este datoare cu o fericire” și m-am întrebat: Cu cât poate fi datoare o femeie-poet pentru societate, pentru umanitate? Probabil că e datoare, în primul rând, cu suferirea la cotele cele mai de vârf a sentimentelor omenești, a trăirii cu acea intensitate a jalei și a bucuriei. Spre aceste noțiuni ar vrea să tindă poezia Olgăi Căpățână pe care o propun cititorilor noștri de vers, îndrăgostiților de rimă, de candoare, de confesiune, împătimiților de credință și speranță.
Lorem ipsum, dolor sit amet consectetur adipisicing elit. Odit quos necessitatibus perspiciatis quo cumque nostrum deserunt quaerat excepturi, similique quisquam?
Lorem ipsum, dolor sit amet consectetur adipisicing elit. Odit quos necessitatibus perspiciatis quo cumque nostrum deserunt quaerat excepturi, similique quisquam?
Lorem ipsum, dolor sit amet consectetur adipisicing elit. Odit quos necessitatibus perspiciatis quo cumque nostrum deserunt quaerat excepturi, similique quisquam?
Lorem ipsum, dolor sit amet consectetur adipisicing elit. Odit quos necessitatibus perspiciatis quo cumque nostrum deserunt quaerat excepturi, similique quisquam?
Lorem ipsum, dolor sit amet consectetur adipisicing elit. Odit quos necessitatibus perspiciatis quo cumque nostrum deserunt quaerat excepturi, similique quisquam?
Lorem ipsum, dolor sit amet consectetur adipisicing elit. Odit quos necessitatibus perspiciatis quo cumque nostrum deserunt quaerat excepturi, similique quisquam?
Lorem ipsum, dolor sit amet consectetur adipisicing elit. Odit quos necessitatibus perspiciatis quo cumque nostrum deserunt quaerat excepturi, similique quisquam?
Lorem ipsum, dolor sit amet consectetur adipisicing elit. Odit quos necessitatibus perspiciatis quo cumque nostrum deserunt quaerat excepturi, similique quisquam?

Родина Добре з лівого берега Дністра: війна 1992-го проходить через село і через рідних. Премія Спілки письменників.

Дівчина з Кишинева, військова справа й Афганістан, що змінює все.

Бабуся, від’їзд і Париж: три покоління жінок і любов, що тримає їх разом.

Село Мережени, де в кожного є прізвисько — і все життя від нього не втекти.