Cetățuia Misterioasă

Chiar dacă romanul se bazează pe istorii și întâmplări reale, oricum nu ar fi prima carte în cazul căreia unele dintre întâmplările și personajele ei ar putea să pară asemănătoare, fie și în parte, cu realitatea. Dar, evident, ele sunt numai plăsmuirea minții autorului...

Curiozitatea, probabil mai presus decât rațiunea, este printre puținele calități, care îl definesc pe Homo sapiens, și totodată îl deosebește de alte vietăți care, în marea lor parte, se rezumă în existență doar în goana după hrană, confort și procreare. Evident, numai în cazul când acestea au noroc sau perseverează în căutări. De la calitatea de a fi curios, s-au dezvoltat, perfecționat și adunat toate celelalte abilități și caracteristici care l-au făcut pe Homo sapiens să fie considerată cea mai dezvoltată și rațională ființă de pe planetă. Aceea pe care noi cu mândrie o numim planeta Pământ.

Această calitate distinctă, i-a impulsionat pe oameni să exploreze lumea, să migreze, să dezvolte știința, cultura, arta, invențiile și tehnologiile aplicate, diferențiindu-se de alte specii prin capacitatea de a pune întrebări și de a căuta răspunsuri, dincolo de nevoile de primordiale de supraviețuire.

Da, istoria ne-a demonstrat că și oamenii uneori degradează, se autodistrug întratât, încât unele animale par a fi mai inteligente. Aceste tragedii se întâmplă, în special, atunci când cel puțin câteva generații trăiesc sub o dictatură sau într-o societate bazată pe dogme. Am putea spune că acestea sunt cazuri mai rare, dar destul de frecvente în ultimul secol, încât să transforme mentalitatea unora mai degrabă în boli mintale grave și care nu ar trebui considerate caracteristici specifice ale omului cu rațiune.

Dar să revenim la curiozitate. Trebuie să constat, câteodată curiozitatea cu care au fost înzestrați unii indivizi le-a impus să îndure mari necazuri și dezamăgiri.

În pofida acestui fapt, cazurile mai nefericite nu l-au făcut pe om să se astâmpere. Ba, dimpotrivă, curiozitatea l-a împins constant înainte, mai insistent spre a cunoaște, spre a învăța, a descoperi și izbândi în cele puse la cale.

Împrejurările interesante, privind acest comportament, este faptul că această caracteristică a oamenilor se observă de la cea mai mică vârstă. Curiozitatea este mult mai acută în copilărie, când oamenii fac cunoștință cu lumea din jur, decât atunci când se maturizează și descoperă alte plăceri, iar mai apoi, dacă au voință, ajung și la unele restricții generate de rațiune. Dacă au nenorocul să descopere obiceiurile mai nocive, acestea îi atrag pe unii din aceștia ca un magnet. Și atunci curiozitatea se transformă în dependență și prevalează asupra rațiunii.

Astfel de vicii nu mai prezintă mare interes pentru evoluția speciei umane. Acele fenomene nocive, adică dependențele, devin parte a altor studii din alte domenii științifice și nu mă voi referi în această carte la ele.

Dar să revenim la perioada copilăriei, atunci când individul, devenit matur, trece prin farmecul misterelor ordinare sau chiar ieșite din comun. Pentru fiecare este bine atunci când are norocul să beneficieze de episoade pozitive, în folosul dezvoltării sale, și fără a trece prin riscuri sau îngrijorări nejustificate.

Spre exemplu, dorința de a descoperi comori îi atrage atât pe copii cât și pe cei maturi.

Dacă maturii o fac mai mult din setea de a se îmbogăți, atunci pe copii îi atrage mai mult curiozitatea și romantismul. Atracția puternică spre aventură se regăsește în special la cei care citesc în copilărie nenumăratele istorii din cărțile, în care se povestește despre micii și îndrăzneții exploratori și aventurieri. Dacă maturii, atunci când caută comori, se declară mari cercetători sau savanți, numai pentru a acoperi adevărata lor intenție, atunci copiii, sub pretextul că sunt în căutarea comorilor, fac șotii atunci când descoperă lumea, mediul în care s-au născut și apoi totul racordează la rațiune, dacă ea este favorabilă dezvoltării.

Câteodată, poate chiar din întâmplare, unii fac descoperiri arheologice valoroase. Iar alteori, din întâmplare sau chiar ghidați de logică, ajung pe urmele celor maturi, care au comis crime sau furturi. Necunoscute sunt căile Domnului, atunci când cu mânuțele și căpșoarele celor curioși se descoperă secrete și taine pe care ei își doresc să le analizeze și să tragă concluzii, să sperăm benefice pentru viitorul lor. Nu există un motor mai puternic și mai pătrunzător la unii decât curiozitatea și setea de cunoaștere. Numai că ea poate fi satisfăcută prin muncă constantă și norocul de a fi ajutat de Cel de Sus sau de binevoitorii cu experiență de viață, care în zilele noastre sunt cam o specie de excepții.

Până la urmă, cea mai mare descoperire și lecție pe care o învață cei curioși când se maturizează, este că fericirea adevărată poate fi obținută numai prin muncă și gândire asiduă, și nu prin folosirea conținutului comorilor găsite care se risipesc, la fel de repede, cum au fost descoperite.

Este binecunoscut, în majoritatea cazurilor, găsirea comorilor aduce mai degrabă nenorociri, sau regrete târzii, decât întâmplări fericite și realizări mărețe. Însă atunci când curiozitatea este însoțită de rațiune, de modestie și de logică și atunci când acestea prevalează, nu se ajunge la tragedii sau regrete. Ba dimpotrivă, asigură o dezvoltare continuă și benefică pentru individ. Acest lucru se referă mai mult la starea celor care se avântă să descopere comori. Iar atunci când Homo sapiens se împotmolește într-o dictatură, evident că tot curiozitatea îl împinge să lupte pentru depășirea condiției în care s-a pomenit.

Cu regret, procesele sociale sunt mult mai sofisticate și dezamăgirile mult mai dureroase.

Majoritatea celor care au trăit sub regimul comunist nu aveau îndoieli că el se va prăbuși, dar puțini au putut prevedea că ceea ce va urma va fi mult mai rău pe o anumită perioadă de timp, dacă nu chiar de câteva generații, și, din nefericire, o asemenea situație are la bază atât explicații logice cât și științifice.

Actuala Republică Moldova este o țărișoară în Europa de Est, nu prea mare, dar cu o geografie impresionantă și o evoluție pe cât de interesantă, pe atât de tragică. Atunci când istoria ei adevărată, și nu cea falsificată de sovietici, este studiată în profunzime, pot fi descoperite lucruri uluitoare. Multe dintre ele uitate, altele ascunse, iar altele, din neștiință, ignorate. În special, acolo în partea de nord, pe unde râul Nistru trece de pe teritoriul Bucovinei de Nord pe teritoriul Basarabiei, acolo unde acesta servește drept hotar între Republica Moldova și Ucraina, natura a creat un landșaft de-a dreptul fascinant. Chiar dacă sunt multe localități deosebite în actuala Republică Moldova, cele din extremitatea nordică a țării sunt absolut fascinante, în special landșaftul în care a fost așezat satul Mereșeuca.

Merită să privești în jos, la râul Nistru, de pe crestele stâncilor abrupte care formează dealul Ghidu, în locul unde începe și a fost surpată Râpa Poștarului sau de pe crestele dealului numit Cetățuie,.